Cucuta

 cucuta   Planta ierboasa bienala care creste in toate regiunile tarii. Frunzele sunt paroase, iar florile sunt de dimensiuni mici, grupate si au culoare alba. Fructele plantei sunt diachene, ovale, de culoare maronie. Mirosul cucutei este neplacut, semanand cu urina de rozatoare.

In scop fitoterapeutic se utilizeaza fructele si frunzele.

Planta se recolteaza in lunile august si septembrie. Cucuta contine alcaloizi piperidinici toxici, uleiuri esentiale, acizi organici, flavonoizi, cumarine, glucide, oline, alcaloizi, furancocumarine. Planta trebuie culeasa si manevrata cu atentie, intrucat neuscata este foarte toxica, consumul in aceasta stare ducand pana la paralizia centrilor nervosi. Cucuta are efect antispastic, antinevralgic si analgezic.


Uz intern:

- rigiditate musculara, spasme esofagiene, biliare, spasme intestinale, tuse covulsiva, astm, dispnee, erectii dureroase, blenoralgie, cistita, colica renala - sub forma de infuzie, decoct.


Uz extern:

- elefantiazis, pseudofoliculia barbii, mastita - sub forma de cataplasma, bai locale, compresa.


Efecte adverse:

- senzatie de arsura in cavitatea bucala si faringe, diaree, varsaturi, vertij, cefalee, dureri de inima,  tulburari de vedere, dilatarea pupilelor, paraplegie, paralizia muschilor respiratori si deces prin asfixiere.