Afectiunile renale si ale vezicii urinare

Vezica urinară şi rinichii sunt cele mai importante organe de dezintoxicare ale corpului uman. Dacă funcţiile lor capotează, sau intervin impedimente în buna lor funcţionare, organismul uman poate fi în pericol de moarte. De aceea este foarte important ca imediat ce se constată malfuncţii ale acestor două organe vitale să se consulte necondiţionat un medic. Numai el poate să decidă care anume sunt măsurile terapeutice necesare care trebuie luate în cel mai scurt timp.

Atentie!
Gravidele cu probleme la nivelul sistemului urinar trebuie să consulte medicul specialist de îndată ce constată şi cea mai aparent neînsemnată disfuncţie!

Dar există şi multe leacuri de casă care, dacă sunt acceptate ca tratament şi de către medicul alopat, pot aduce pacientului, pe cale naturală, calmarea şi vindecarea afecţiunilor sistemului urinar.
Aceste leacuri vor fi totuşi folosite numai dacă este vorba de o disfuncţie minoră a acestor organe. Leacurile de casă mai pot fi folosite şi ca adjuvante ale tratamentului alopat atunci când prin introducerea lor în tratament se urmăreşte scăderea cantităţii de medicamente de sinteză care sunt folosite în mod constant de către pacient.

Pentru tratarea afecţiunilor de la nivelul rinichilor şi al vezicii urinare există o mulţime de leacuri de casă cum ar fi: ceaiuri, amestecuri de ceaiuri, ca şi băi tămăduitoare şi comprese.

Plante tămăduitoare folosite în tratamentul suferinţelor provocate de afecţiuni ale vezicii urinare:

 

•     Antiinflamator - troscotul, busuiocul, verbina, splinuţa (compozee), iarba neagră, afinul, cresonul, lumânărica, merişorul de munte, rozmarinul, turta (compozee), urzica moartă albă, isopul şi ceapa.

•     Calmant - lânariţa, trei fraţi pătaţi şi plopul tremurător.

•     Diuretic - strugurii ursului, mesteacănul, urzica, feciorica, scoruşul-de-munte, căp­şunul, leuşteanul, pinul, porumbacul şi sorbestreaua.

•     Antispastic - măceşul, hameiul, muşeţelul şi albăstrelele (ultimele compozee), sânziana galbenă şi negrilica.

•     Hemostatic - traista ciobanului.

Atenţie! Pentru a putea folosi următoarele leacuri de casă: strugurii ursului, splinuţa, brădişorul, pacienţii care suferă de retenţie de urină, sau a căror inimă sau rinichi nu funcţionează la capacitatea normală vor trebui să ceară neapărat avizul terapeutului.

Inflamatiile acute ale vezicii urinare.

Aceste inflamaţii apar deseori atunci când pacientul stă mai mult timp cu picioarele ude sau reci, sau stă mai mult timp pe o duşumea rece. Şi în anotimpul cald pot apare inflamaţii ale vezicii dacă, de exemplu, nu se schimbă costumul de baie după înot. Primele semne de inflamaţii la nivelul vezicii urinare sunt durerile usturătoare şi urinarea frecventă. Există multe leacuri de casă verificate şi care sunt prescrise în astfel de cazuri şi de către medicii alopaţi, pentru a pune capăt unei inflamaţii acute de vezică urinară. Dacă o inflamaţie acută vezicii urinare nu este corect tratată, ea se poate croniciza.

în cazul în care inflamaţia vezicii urinare este însoţită şi de febră, sau dureri în zona rinichilor, este imperios necesar să se consulte un medic de specialitate. Medicul sau terapeutul trebuie să decidă dacă boala poate fi tratată cu leacuri de casă sau trebuie apelat la medicamente mai puternice.

Următoarele ceaiuri sunt indicate în tratarea suferinţelor vezicii urinare, ele reprezentând totuşi doar o mică parte din tratamentele tradiţionale posibile, menite să vindece astfel de afecţiuni.

Amestecuri de ceaiuri pentru tratarea vezicii urinare

Următorul amestec de ceaiuri poate să acţioneze cu eficienţă în tratarea răcelilor de la nivelul vezicii urinare: două mâini pline cu frunze de urzică, o mână plină de boabe de soc şi ciuboţica-cucului.
Pregătire: O linguriţă din acest amestec, se opăreşte cu o ceaşcă de apă clocotită, se lasă să fiarbă încet încă 3 minute şi apoi se strecoară.
Folosire: De mai multe ori pe zi, se bea câte o ceaşcă de ceai, înghiţitură cu înghiţitură.

Frunze de mesteacăn - frunze de strugurii ursului
Acest amestec este diuretic. Pentru ceai se recomandă 15 g frunze de mesteacăn, turiţă mare cu flori, coada şoricelului cu flori (compozee), ca şi 20 g troscot şi frunze de strugurii ursului.
Pregătire: Două linguri de amestec uscat, se opăresc în 1/2 1 apă fierbinte, se lasă să se infuzeze timp de ¼ ore, apoi se strecoară.
Folosire: Se bea ceaiul pe parcursul unei zile, înghiţitură cu înghiţitură.

 
Teci de fasole - leuştean
Diuretic este şi ceaiul de teci de fasole şi leuştean. Se amestecă 20 g de teci de fasole, cu câte 20 g de leuştean şi osul iepurelui, ca şi 20 g rădăcină de pir, tăiată mărunt.
Pregătire: Două linguri de plante uscate se opăresc cu 1/2 1 apă fierbinte, se lasă să se infuzeze timp de 1/4 de oră, apoi se strecoară.
Folosire: Se bea ceaiul pe parcursul unei zile, înghiţitură cu înghiţitură.
 

Ceai de coajă de soc
Ceaiul de coajă de soc este puternic diuretic.
Pregătire: Se pisează în piuliţă o mână de coajă de soc şi se pune într-o oală cu un litru de apă rece. Se fierbe amestecul 1/4 de oră,apoi ceaiul se strecoară.
Folosire: Se bea ceaiul pe parcursul unei zile înghiţitură cu înghiţitură.
Atenţie! Dacă apar dureri de gambe, se întrerupe imediat tratamentul.

 
Ceai de vâsc - soc
Se prepară un amestec de ceaiuri din câte o mână plină de vâsc, mesteacăn, flori de soc, frunze de strugurii ursului şi flori de muşeţel (compozee).
Pregătire: O linguriţă din acest amestec se opăreşte cu o ceaşcă de apă fiartă, se fierbe apoi timp de 1/4de oră, după care se strecoară.
Folosire: Se bea câte o ceaşcă, de trei ori pe zi, cu 1/2 de oră înainte de masă. Se poate îndulci, după gust, cu miere sau fructoză.
'Atenţie! Diabeticii nu au voie să îndul­cească ceaiul decât cu fructoză şi trebuie să fie atenţi la cantitatea de pâine! Acest ceai scade şi tensiunea arterială, de aceea pacienţii cu tensiune mică nu au voie să-1 folosească fără acordul medicului.

 
Ceai de scaiul-dracului (Eryngium campestre)
Acest ceai ajută la tratarea unei serii îna de boli ale vezicii urinare, dar şi a inflamaţii cronice sau acute, ale căilor urinare. Este ceai calmant.
Pregătire: O linguriţă de rădăcină uscată opăreşte cu o ceaşcă de apă fierbinte, se : lasă să fiarbă încă 10 minute, apoi strecoară.
Folosire: Se bea de 3 ori pe zi câte o ceşcuta.

Tratamente naturite pentru afectiuni renale (rinichi, uretere, vezica, prostata, uretra) - click aici

.