Alergia alimentara

Definitie: Alergia alimentara este acel complex de semne si simptome care apare dupa consumul unor anumite alimente la care o persoana este sensibila. Alergia la alimente este complexa si depinde de diversitatea alimentelor, de produsele rezultate in urma prelucrarii lor in cursul procesului de digestie, precum si de modificarile ce survin prin conservare sau prelucrare culinara. Alimentele pe care le mancam, indiferent daca sunt de origine animala, vegetala sau minerala, pot determina la unele persoane diferite reactii adverse printre care unele pot avea origine alergica. Alimentele fac parte dintre alergenii inca insuficient cunoscuti sub aspect imunochimic.


Cauze: Cauzele reactiilor care survin dupa ingestia de alimente pot fi diferite: -consecinta unei insuficiente enzimatice digestive -consecinta contaminarii alimentului (conservanti, microorganisme) -efectul nocivitatii intrinseci a alimentului respectiv -reactie psihologica


Tipuri: Cele mai frecvente reactii alergice sunt: -urticaria, -eczema, - rinita, -astmul bronsic, - migrena, -socul anafilactic.


Simptome: Alergia alimentara se manifesta foarte variat ca simptomatologie. Manifestari alergice cunoscute sint : -paloarea, - tulburarile digestive ( crampe abdominale, varsaturi, diaree), - tulburari respiratorii (tuse), - tulburari cutanate (edem), -tulburari neurologice (cefalee), - precum si manifestari psihosomatice, - manifestari articulare.


Diagnostic: Cand bolnavul este convins ca un simptom de acest fel a aparut ca rezultat la un aliment, trebuie sa consulte medicul si sa obtina dovada convingatoare a acestei relatii de cauzalitate. Prin teste imunologice, precum si prin alte criterii obiective, medicul poate stabili daca simptomatologia respectiva este determinata de alimentul incriminat printr-un mecanism alergic. -In practica se folosesc testele de provocare. Aceste teste de provocare constau in suprimarea din alimentatia persoanei respective a alimentului incriminat timp de doua saptamani si apoi de reintroducerea lui in cantitate mica doar sub supraveghere medicala. Daca in primele 24 de ore nu apare nici un simptom, sub supravegherea medicului se readministreaza acelasi aliment in cantitate mai mare. Testul este considerat pozitiv cand se pot reproduce simptomele initiale cu care bolnavul s-a prezentat la doctor. Aparitia diferitelor simptome postalimentare sunt de tip imediat, intermediar si intarziat. Cele de tip imediat apar in prima ora de la readministrarea alimentului, cele de tip intermediar in urmatoarele ore iar cele de tip intarziat apar in urmatoarele cateva zile. La aceasta clasificare a reactiilor postalimentare a contribuit aplicarea testelor imunologice.

Totalitatea datelor culese de medic la examenul clinic il ajuta sa construiasca un diagnostic preliminar si il orienteaza spre examenele de laborator, sugerandu-i directia testelor cutanate necesare pentru confirmarea etiologiei afectiunii pacientului investigat. Fara aceasta prima etapa a examinarii clinice, calitatea diagnosticului are de suferit mult. A doua etapa , urmareste sa obiectiveze starea alergica a pacientului, si anume originea alergica a manifestarii sale clinice. In aceasta etapa, se va cerceta prin mijloace de laborator, modificarile care atesta implicarea mecanismului alergiei. Cele mai cunoscute examene sunt: -cercetarea eozinofiliei din sange, secretii, tesuturi -determinarea Ig E totale serice Acestea sunt totusi niste teste orientative si nicidecum categoric semnificative pentru o manifestare alergica, tocmai pentru ca survin si in alte manifestari nealergice ( parazitoze intestinale, unele forme de neolpasm, unele infectii, dupa administrarea unor medicamente). Etapa a treia si cea mai importanta a investigatiei alergologice, face apel la teste care confera certitudine identificarii agentului cauzal.

Aceasta etapa este laborioasa si pentru medic si pentru pacient, iar durata testarilor este in functie de complexitatea cazului. Testarile se fac in vivo, si in vitro. Testarile in vivo, inseamna ca se fac la pacientii in cauza, iar testarile in vitro, inseamna ca se fac in serul recoltat de la acest pacient. In general, sunt preferate testarile in vitro, pentru ca nu sunt nocive pentru pacient si pentru ca economisesc timpul de explorare, chiar daca sunt mai scumpe si necesita aparatura moderna, care nu se afla la indemana oricarei unitati medicale. Testele in vivo, si anume testele cutanate pot fi practicate in majoritatea unitatilor medicale si pot da indicatii foarte utile care sa confere valoare de certitudine diagnosticului, dar necesita supraveghere medicala pe timpul efectuarii lor.


Tratament: O persoana cu alergie alimentara trebuie sa consulte medicul de familie si apoi medicul alergolog, care vor recomanda tratamentele corespunzatoare. Dupa ameliorarea si vindecarea simptomelor acuzate de persoana bolnava (simptome provocate de aliment), medicul trebuie sa gaseasca si o solutie terapeutica pentru viitor. Solutia este simpla si se bazeaza pe identificarea exacta a alimentului, alimentelor responsabile de simptomatologia respectiva. Si apoi, dupa ce alimentul nociv este identificat ca alergen, el trebuie exclus din regimul alimentar pentru o perioada destul de mare. Persoana alergica trebuie sa se intereseze de fiecare data cand consuma un preparat culinar, daca preparatul respectiv nu contine alimentul la care ea este alergica. Aceasta este solutia preferata, cand colaborarea medic-pacient poate duce mai usor la rezolvarea cazului. In cazurile in care nu se obtine colaborarea pacientului, medicul poate dispune de alte mijloace terapeutice. Medicamentele ANTIHISTAMINICE pot contribui la diminuarea intensitatii simptomelor. Metoda cea mai folosita astazi este HIPOSENSIBILIZAREA la alimentul alergic. Aceasta metoda se realizeaza pe cale orala sau prin injectii.


Recomandari: Pentru reusita tratamentului este absolut obligatorie corectitudinea in respectarea indicatiilor primite. De asemenea, consultul periodic la medicul care a intiat tratamentul creste sansele reusitei prin monitorizarea corespunzatoare a cazului. Este important de stiut ca pe moment ,chiar daca rezultatele nu sunt totdeauna satisfacatoare, totusi respectarea indicatiilor medicale creste mult sansa pacientului de a putea tolera in viitor , alimentul care in prezent i-a fost interzis.
Diverse: Demn de remarcat este faptul ca alergia la alimente face parte din acele boli pe care bolnavii le stabilesc cu usurinta, iar medicii de specialitate cu dificultate, tocmai din necesitatea obiectivarii cu certitudine prin teste de laborator specifice IMPORTANT! Interesant de stiut este si faptul ca mirosurile de alimente (inclusiv de peste ) pot provoca alergii respiratorii. Astfel ca medicului, ii revine o sarcina destul de grea , de a reusi sa descopere corelatia exacta intre ingerarea unui aliment si aparitia simptomelor caracteristice mai frecvent starilor alergice.

Cel mai bun tratament in cazul alergiilor este inlaturarea factorilor alergeni (polen, praf, fulgi).
Cand acest lucru nu este suficient, reactia alergica degenerand in afectiuni serioase, cum ar fi astmul bronsic, eczemele, dermatitele, rino-sinuzitele, madicina naturista va pune la dispozitie remedii ce exclud eventualele efecte secundare (somnolenta, luarea in greutate), cum se poate intampla in cazul medicamentelor de sinteza.

 

Tratament naturist:

- Ceai de coada soricelului, infuzie sau inhalatii., trateaza rinosinuzitele alergice.
- Infuzie din muguri de coacaz negru, trateaza rinitele alergice, astmul alergic, edemul Quicke, urticariile.

- Decoctul de iarba mare, se foloseste in cazul eczemelor.
- Decoctul de ceapa, sucul de ceapa, ceaiul de ceapa, au efect antiseptic, emolient in infectii faringiene, astm alergic.
- KESTINE, este un medicament ce contine substanta activa EBASTINE, este indicat pentru rinita alergica, urticarie cronica
.

Va oferim mai jos o schema detaliata de tratament natural pentru ALERGIE. Schema este intocmita si explicata punctual de medicul nostru consultant pe probleme de terapii si tratamente naturiste.

- Noni lichid (1-1-1 linguri la adult, 1-0-1 linguri la copiii intre 10-17 ani, 1-1-1 lingurite la copiii pana in 10 ani, administrate inainte de masa; 2-3 luni continuu; actioneaza prin cresterea imunitatii si rezistentei organismului la afectiunile alergice).

- Immunaid (1-1-1 la adult, 1-0-1 la copiii intre 10-17 ani, 0-1-0 la copiii pana in 10 ani; adminstrat dupa masa; 2-3 luni continuu; normalizeaza secretia de imunoglobuline raspunzatoare de aparitia fenomenelor alergenice).

- Strong Bones (1-1-2 la adult, 1-1-1 la copiii intre 10-17 ani, 1-0-1 la copiii pana la 10 ani, administrate inainte de masa; 2 luni continuu; calciul din compozitie actioneaza ca un antialergenic nespecific la nivel celular).

- Vitamina C 1000 (1-1-0 la adulti, 0-1-0 la copii intre 10-17 ani, administrata dupa masa; 3 luni continuu; combate alergiile declansate pe fondul alterarii mecanismelor imune) sau Lion Kids C Vitamin (1-1-0 dupa masa; 3 luni continuu) sau SambuRex (1-0-1 lingurite dupa masa, manifesta efect antialergic si imunomodulator imprimat de bioflavonoide, glicoizi si vitaminele din compozitie).

- Para Protex (1-0-1 dupa masa) sau Garlic Caps (1-0-1 dupa masa) sau Oregano Oil (3-3-3 in ceai caldut, pahar cu apa sau ulei cu lamaie - pentru copiii intre 3 si 9 ani); unul dintre aceste produse la alegere se da in alergiile pe fond de parazitoze intestinale.

Observatie: Se efectueaza 2 cure pe an cu produsele naturiste recomandate, putandu-se administra in paralel si alte preparate.