Amareala

           Amareala este o planta care creste spontan prin paduri, pe terenuri intelenite, pe marginea drumurilor, pasuni si fanete in regiuni alpine si subalpine. Este o planta de dimensiuni reduse (maximum 20 cm) cu flori ce pot fi albe, violete, albastre, cel mai adesea albastre. Rizomul este scurt, ramificat, brun-galbui, se prelungeste cu o radacina groasa de aproximativ 1 mm, iar partea aeriana a acestei plante se prezinta sub forma de tufa. Florile sunt grupate in spice terminale de culoare albastra, uneori violeta, rosiatica sau alba sunt neregulate, cu caliciu format din 5 sepale, 3 exterioare mai mici si doua laterale petaloide mai mari, iar corola din 5 piese, petala anterioara fiind mai dezvoltate si concava. Fructul este o capsula. Infloreste la sfarsitul primaverii si aproape toata vara (din mai pana in iulie). Se recolteaza in timpul infloririi.

In scop fitoterapeutic se utilizeaza intreaga planta sau partea aeriana a plantei. Gustul ei fiind, dupa cum ii spune si numele, puternic amar. Amareala are o puternica actiune tonifianta, determinand o mai buna functionare a aparatului respirator, a stomacului, a sistemului nervos. Planta este recunoscuta ca un agent activ in afectiunile pulmonare, provocand o secretie bronsica masiva care e, totodata, fluidifianta si expectoranta. Preparatele de amareala provoaca purgatie in cantitati mari si contribuie la buna desfasurare a menstruatiei.


Principalul domeniu de aplicatie ramane, insa, sistemul respirator, amareala facand parte din terapiile privind pneumonia, tuberculoza pulmonara, tusea convulsiva, bronsita. In tratamentele cu amareala se recomanda a se folosi, intotdeauna, si un bandaj gastric, deoarece poate irita tractul digestiv.
Planta contine: poligalina – aceasta fiind substanta care da gustul amar apoi saponine, glicozide, alcoolul specific numit poligalita. Calitatile terapeutice: actiune tonifianta, stimulativa a secretiei bronsice masive, fluidifianta si expectoranta

Uz intern:

- gripa, guta, anemie, diaree, convalescenta, stimuleaza secretia lacatata, pneumonie, tuberculoza pulmonara, tuse convulsiva, astm bronsic, bronsita, reumatism, gastrita – sub forma de decoct, extract din planta.


Uz extern:
 

- varicela – sub forma de spalaturi locale.



Contraindicatii:


- Consumul plantei sub orice forma este contraindicat in caz de leziuni ale tubului digestiv, gastrita, hemoptizie, febra.

Efecte adverse:

- Consumul excesiv determina purgatie in cantitati mai mari decat cele recomandate, iritatii ale tractului digestiv.