Barba ursului

 barba ursului   Planta face parte din familia  Equisetaceae si creste ca flora spontana in Europa, Africa de Sud si America de Sud. In tara noastra este intalnita in zone cu soluri umede, mlastinoase, langa rigole, pe malurile raurilor. Barba ursului are in pamant un rizom ramificat, din care creste  tulpina dreapta, nu mai inalta de 60 cm, cu suprafata perfect neteda ce este terminata cu un spic sporifer. Ramificatiile (intre 6 si 12 per nod) au in sectiune 5 muchii si lacula interioara goala si pornesc de la nodurile aparute din loc in loc pe tulpina. Elementele chimice intalnite in aceasta planta sunt: oxizi de siliciu, saponina, flavonozide, triaminaza (distruge vitamina B din organism), compusi azotati, alcaloizi toxici (palustrina, palustridina). Principalele sale calitati sunt: cicatrizant, dezintoxifiant extern.

 

Uz extern:


- ascita, edeme, rani, umflaturi, afectiuni dermatologice -  sub forma de bai, comprese cu infuzie, cataplasme cu planta fiarta

 

Efecte adverse:


- Nu se va folosi planta fara recomandarea medicului. Sub nici o forma nu se va consuma planta, intern! Este o planta toxica! Poate fi confundata cu usurinta cu Coada Calului, care nu este periculoasa.